Publicitate contextuală vs. comportamentală: companiile le folosesc adesea pe ambele

În toate cele 18 țări ale UE cu date comparabile, valorile publicate implică faptul că peste 70 % dintre companiile care folosesc publicitate comportamentală folosesc și publicitate contextuală. Iată ce înseamnă această suprapunere când planifici o campanie.

Sondajul Eurostat din 2024 în rândul întreprinderilor, care acoperă industrii selectate și companii cu cel puțin 10 persoane ocupate. Analiză finalizată la 17 octombrie 2026.

Rezumat

Publicitatea contextuală selectează un public folosind conținutul pe care îl vede cineva sau cuvintele pe care tocmai le-a căutat. Publicitatea comportamentală folosește activitatea online anterioară sau profilul persoanei. Diferența contează, dar o companie le poate folosi pe ambele. Analiza noastră a estimărilor sondajului Eurostat din 2024 constată că, în fiecare dintre cele 18 țări ale UE cu date comparabile, peste 70 % dintre companiile care folosesc publicitate comportamentală trebuie să folosească și publicitate contextuală pentru ca valorile publicate să fie compatibile.[1][2]

Acesta este un minim calculat, nu o suprapunere exactă măsurată. Studiul acoperă industrii selectate și companii cu cel puțin 10 persoane ocupate. Măsoară adoptarea de către companii, nu rezultatele publicității. Pentru o echipă de marketing, implicația practică este să precizeze ce ar trebui să facă fiecare campanie înainte de a alege metoda de direcționare. O comparație a metodelor nu cere unei companii să își dedice întreaga publicitate uneia dintre ele.

Imaginează-ți un comerciant de echipamente pentru activități în aer liber care pregătește o campanie pentru rucsacuri de drumeție de o zi. O idee este să facă publicitate lângă sfaturi despre alegerea unui astfel de rucsac. Alta este să ajungă la persoane a căror navigare anterioară sugerează interes pentru echipamente de drumeție. Ambele ar putea apărea în același plan de marketing, chiar dacă informațiile folosite pentru selectarea publicului sunt diferite.

Întrebarea „contextuală sau comportamentală?” este utilă când clarifică acea distincție. Devine mai puțin utilă când sugerează că fiecare companie trebuie să aleagă o singură abordare. Pentru a afla cât coexistă cele 2 abordări, am privit dincolo de procentele separate de adoptare din sondajul Eurostat al întreprinderilor.

Eurostat publică o valoare suplimentară: ponderea celor care folosesc oricare dintre direcționarea contextuală, comportamentală sau bazată pe locație. Acel total comun limitează cât de separate pot fi grupurile. Ne permite să calculăm o suprapunere minimă, chiar dacă sondajul nu furnizează un efectiv exact al companiilor care le folosesc pe ambele.

1 companie poate folosi 2 metode de direcționare

Spațiul de lucru al unui comerciant de echipamente pentru activități în aer liber se conectează la 2 panouri deasupra lui. În stânga, o reclamă pentru un rucsac verde apare lângă un articol despre munte. În dreapta, fișe cu un bocanc, un cort și o hartă duc la o reclamă pentru același rucsac.
  • Contextul paginii sau al căutării actuale
  • Activitate anterioară sau profil
  • 1 comerciant de echipamente pentru activități în aer liber
Panoul din stânga arată publicitate lângă conținut relevant; cel din dreapta arată publicitate selectată folosind activitatea anterioară. Ambele se conectează la 1 comerciant fictiv de echipamente pentru activități în aer liber. Ilustrația descrie metodele, nu ponderi măsurate ale publicului.

Cum selectează publicitatea contextuală și comportamentală un public

Direcționarea contextuală răspunde paginii sau căutării actuale. În exemplul comerciantului de echipamente pentru activități în aer liber, un ghid pentru alegerea unui rucsac de drumeție de o zi ar putea oferi contextul unei reclame pentru un rucsac. O căutare de rucsacuri de drumeție de o zi ar putea oferi și ea acel context. Eurostat grupează ambele forme în indicatorul său contextual, astfel încât constatările nu trebuie interpretate ca un studiu doar al reclamelor de afișare.[2][3]

Direcționarea comportamentală folosește informații despre activitatea online anterioară sau un profil. Pentru comerciantul de echipamente pentru activități în aer liber, publicul ar putea fi selectat deoarece navigarea sa anterioară sugerează interes pentru echipamente de drumeție, precum bocanci, corturi sau hărți. Direcționarea geografică selectează după locație. Sondajul întreabă separat despre fiecare metodă, iar o companie poate raporta mai mult de 1 metodă.[2][3]

Aceste categorii descriu cum este selectat un public. Nu identifică o anumită platformă, amplasare, format creativ sau un anumit buget. Numele unei metode nu stabilește nici ce date folosește o anumită implementare sau ce obligații de confidențialitate se aplică. Acele detalii țin de configurarea și evaluarea reale ale campaniei.

Estimările sondajului implică o suprapunere peste 70 % în fiecare țară raportoare

Rezultatul național este consecvent: toate cele 18 țări ale UE cu valorile necesare din 2024 au un minim calculat peste 70 % între companiile care fac publicitate comportamentală. Chiar și cel mai mic dintre aceste minime rămâne peste acel prag când permitem rotunjirea intrărilor publicate. 9 țări ale UE nu au datele despre metode necesare acestei comparații; sunt arătate ca indisponibile în tabel.[1][5]

Irlanda oferă cel mai mic minim, de aproximativ 71 %, iar cel al Letoniei este de aproximativ 92 %. Numerele descriu cea mai mică suprapunere care s-ar potrivi valorilor publicate ale fiecărei țări. Suprapunerea reală a Irlandei ar putea fi mai mare decât minimul Letoniei. Prin urmare, tabelul răspunde câtă utilizare comună cer valorile, fără a clasifica țările după utilizarea lor comună reală.

Distincția este utilă când citești o comparație a publicității. Metodele au definiții diferite, dar dovezile nu susțin tratarea companiilor care le folosesc ca populații separate. O companie care folosește direcționare comportamentală va avea adesea și publicitate contextuală undeva în activitatea sa. Aceasta nu înseamnă că le combină în aceeași reclamă sau campanie.

Utilizarea contextuală minimă între companiile care fac publicitate comportamentală

Procentul minim al companiilor care fac publicitate comportamentală și folosesc și publicitate contextuală, implicat de estimările sondajului din 2024. Companii cu cel puțin 10 persoane ocupate din industrii selectate. Minimul este rotunjit în jos după luarea în calcul a rotunjirii sursei; suprapunerea reală poate fi mai mare.

Vezi toate cele 27 de țări și estimările indisponibile
Publicitate contextuală și comportamentală pe țări: ponderi publicate și suprapunere minimă
ȚarăDirecționare contextuală (% din companiile care fac publicitate online)Direcționare comportamentală (% din companiile care fac publicitate online)Minimul care folosește direcționare contextuală (% din companiile care fac publicitate comportamentală)
AustriaNu este disponibilNu este disponibilNu este disponibil
BelgiaNu este disponibilNu este disponibilNu este disponibil
Bulgaria81,49 %32,02 %86,5 %
CroațiaNu este disponibilNu este disponibilNu este disponibil
Cipru77,70 %58,07 %71,3 %
Cehia85,39 %63,37 %86,8 %
DanemarcaNu este disponibilNu este disponibilNu este disponibil
EstoniaNu este disponibilNu este disponibilNu este disponibil
Finlanda76,53 %52,80 %84,1 %
FranțaNu este disponibilNu este disponibilNu este disponibil
Germania78,26 %37,09 %89,6 %
Grecia80,02 %46,12 %89,5 %
Ungaria78,50 %27,18 %72,1 %
Irlanda56,02 %21,72 %71,0 %
ItaliaNu este disponibilNu este disponibilNu este disponibil
Letonia79,07 %38,23 %92,3 %
Lituania74,45 %43,23 %88,9 %
LuxemburgNu este disponibilNu este disponibilNu este disponibil
Malta75,00 %48,44 %77,1 %
Țările de Jos77,39 %48,90 %89,0 %
Polonia78,35 %41,82 %89,3 %
Portugalia70,74 %43,51 %87,1 %
România74,95 %59,47 %79,6 %
Slovacia73,80 %45,61 %86,4 %
Slovenia92,13 %47,01 %84,5 %
Spania72,01 %44,10 %92,3 %
SuediaNu este disponibilNu este disponibilNu este disponibil
Sursă: calcule Influence IQ din Eurostat, isoc_cismt. Toate cele 18 țări cu observațiile necesare depășesc 70 %. Estimările pentru 9 țări sunt indisponibile; aceasta nu înseamnă 0. Sunt limite asupra estimărilor publicate, nu intervale de încredere sau un clasament al suprapunerii reale.

Cum poate fi calculată o suprapunere minimă

Pornește de la un grup simplificat, fictiv, de 100 de companii care fac publicitate online. Să presupunem că 75 folosesc direcționare contextuală, 40 folosesc direcționare comportamentală și 80 folosesc cel puțin 1 metodă de direcționare contextuală, comportamentală sau bazată pe locație. Adunarea primelor 2 grupuri dă 115 apartenențe. Aceste apartenențe trebuie să încapă într-un grup de doar 80 de companii, deci cel puțin 35 de companii trebuie să apară în ambele grupuri.

Suprapunerea exactă rămâne necunoscută. Ar putea fi oriunde între 35 și 40 de companii în acest exemplu. Împărțirea minimului de 35 la cele 40 de companii care fac publicitate comportamentală dă 87,5 %. Aceasta este cea mai mică pondere a companiilor care fac publicitate comportamentală și ar putea folosi și direcționare contextuală în ipotezele exemplului. Calculul folosește dimensiunea grupurilor, așa că nu ne spune ce companii anume apar în ambele.

Agregatul UE publicat oferă o ilustrație similară. Publicitatea contextuală este raportată de 76,83 % dintre companiile care fac publicitate online, cea comportamentală de 41,57 %, iar 81,82 % raportează folosirea a cel puțin 1 dintre cele 3 metode. Suprapunerea implicată este între 36,58 % și 41,57 % dintre companiile care fac publicitate online. Între cele care fac publicitate comportamentală, aceasta plasează minimul aproape de 88 %. Sunt calcule din estimări publicate, nu efective exacte ale populației.[1][5]

Pentru constatarea principală pe țări, folosim valorile proprii ale fiecărei țări. Păstrăm agregatul UE separat, deoarece acoperirea sa urmează datele naționale disponibile, nu o medie simplă a tuturor celor 27 de țări. Niciuna dintre comparații nu ne spune cât cheltuiesc companiile pe fiecare metodă sau care le produce cele mai bune rezultate.

De ce suprapunerea arată diferit între companiile care fac publicitate contextuală

O suprapunere mare între companiile care fac publicitate comportamentală nu înseamnă că aproape toate cele care fac publicitate contextuală folosesc direcționare comportamentală. Cele 2 grupuri au dimensiuni diferite. În agregatul UE publicat, companiile care fac publicitate contextuală sunt grupul mai mare. Aceeași suprapunere posibilă reprezintă aproximativ 48 % până la 54 % dintre companiile care fac publicitate contextuală, față de un minim apropiat de 88 % dintre cele care fac publicitate comportamentală.[1][5]

De aceea, numitorul își are locul lângă rezultatul principal. Afirmația că „majoritatea companiilor care fac publicitate comportamentală folosesc și publicitate contextuală” este susținută de calculele pe țări. Inversarea propoziției ar pune o altă întrebare. Pentru agregatul UE, ponderea posibilă a companiilor care fac publicitate contextuală și folosesc și direcționare comportamentală se întinde de ambele părți ale pragului de 50 %, așa că valorile nu stabilesc o majoritate în acel sens.

Pentru cineva care evaluează o propunere, răspunsul practic este să întrebe ce grup descrie o statistică citată. Un procent din companiile care fac publicitate online diferă de un procent din toate companiile, iar ambele diferă de un procent din bugetul unei campanii. Păstrarea acestor distincții la vedere împiedică o statistică de adoptare să devină accidental o recomandare de cheltuieli.

Concluzia utilă este mai restrânsă și mai concretă: multe companii care raportează direcționare comportamentală raportează și direcționare contextuală. Experiența lor demonstrează că aceste categorii pot coexista la nivel de companie. Nu stabilește că o companie care folosește deja publicitate contextuală ar trebui să adauge direcționare comportamentală. Acea decizie are în continuare nevoie de un motiv legat de publicul, conținutul, resursele și obiectivele sale.

Și companiile mici folosesc cele 2 metode în paralel

Tiparul nu se limitează la cele mai mari companii care fac publicitate. Pentru companiile cu 10–49 de persoane ocupate, estimările cer ca peste 50 % dintre cele care fac publicitate comportamentală să folosească publicitate contextuală în fiecare dintre cele 18 țări raportoare. În 16 țări, acel minim depășește 70 %. Irlanda și Cipru sunt cele 2 excepții de la pragul de 70 %; în ambele țări, minimul depășește totuși 50 %.[1][5]

Ratele separate de adoptare ajută la explicarea contextului. În agregatul UE publicat, 39,72 % dintre companiile mici care fac publicitate online raportează direcționare comportamentală, față de 54,60 % dintre cele mari. Adoptarea contextuală este de 76,43 %, respectiv 80,85 %. Mic înseamnă 10–49 de persoane ocupate, iar mare înseamnă cel puțin 250. Fiecare procent folosește ca numitor companiile care fac publicitate online de dimensiunea precizată.[1]

La nivel național, companiile mari care fac publicitate raportează o adoptare comportamentală mai ridicată în 17 din 18 țări. Slovacia este excepția: 37,73 % dintre companiile mari care fac publicitate o raportează, față de 45,72 % dintre cele mici. Este un tipar descriptiv, nu dovada că dimensiunea determină o companie să adopte o metodă. Structura pe industrii, personalul disponibil și alte explicații nu sunt testate aici.

Pentru o echipă mai mică, dovezile susțin păstrarea ambelor metode în discuție când se potrivesc sarcinii. Nu transformă rata de adoptare a companiilor mari într-o țintă de copiat. Un comerciant cu 1 pagină de destinație utilă și un buget limitat are în continuare nevoie de un motiv precis pentru fiecare campanie.

Adoptarea contextuală și comportamentală după dimensiunea companiei

Procentul companiilor care fac publicitate online din fiecare grup de dimensiune și folosesc metoda precizată, în agregatul UE publicat de Eurostat pentru 2024. O companie poate folosi ambele metode. Mic înseamnă 10–49 de persoane ocupate; mare înseamnă cel puțin 250.

Adoptarea metodelor de publicitate între companiile mici și mari din UE care fac publicitate online
Dimensiunea companieiDirecționare contextualăDirecționare comportamentală
Mici: 10–49 de persoane ocupate76,43 %39,72 %
Mari: 250 sau mai multe persoane ocupate80,85 %54,60 %
Sursă: Eurostat, isoc_cismt, unitatea PC_ENT_ADS. Industrii selectate; agregatele urmează datele naționale disponibile. Procentele descriu adoptarea, nu ponderi ale bugetului, eficiența sau suprapunerea exactă.

Un comerciant fictiv de echipamente pentru activități în aer liber dă fiecărei campanii o sarcină diferită

Revenim la comerciantul fictiv de echipamente pentru activități în aer liber, care are 12 persoane angajate. Echipa sa vrea ca clienții să aleagă un rucsac potrivit plimbărilor pe care le-au planificat. Pentru acest exemplu, echipa are un buget publicitar ilustrativ de 1.200 €. Nici compania, nici bugetul nu provin din sondaj și nu se presupune vreun rezultat de vânzări sau performanță.

O propunere ar promova ghidul comerciantului despre rucsacuri lângă conținut sau căutări relevante. Ghidul ar ajuta cititorul să compare capacitatea, potrivirea și echipamentul pe care se așteaptă să îl poarte. O altă propunere ar face publicitate unui public a cărui activitate anterioară sugerează interes pentru echipamente de drumeție. Acea campanie ar avea în continuare nevoie de o promisiune clară și o destinație care ajută persoana să aleagă un rucsac potrivit.

Comerciantul poate lua în calcul ambele propuneri fără a decide că merită ponderi egale din cei 1.200 €. Ar trebui să compare setările reale ale publicului, conținutul disponibil, costurile și criteriile de evaluare înainte de a aloca banii. Poate alege o propunere, ambele sau niciuna. Procentele de adoptare din sondaj oferă context discuției, nu o formulă de cheltuieli.

Aceeași distincție contează când echipa evaluează rezultatele. O persoană poate întâlni mai multe materiale de marketing înainte de a cumpăra. Rapoartele campaniilor pot descrie rezultate după regulile de atribuire existente ale companiei, dar un randament raportat mai mare pentru o campanie nu ar izola, de unul singur, efectul metodei sale de direcționare. Pot conta și diferențele de ofertă, public, amplasare și moment.

Un brief de campanie pe care îl poți folosi înainte de a alege direcționarea

Dă fiecărei campanii propuse o sarcină clară

Un brief cu un rucsac verde și o țintă de public indică 2 panouri de campanie, apoi teancuri de note de campanie și o foaie goală de comparație cu o lupă.
  1. Scrie brief-ul

    Definește sarcina clientului, conținutul necesar și bugetul disponibil înainte de a alege direcționarea.

  2. Descrie fiecare propunere de campanie

    Precizează cum ar fi selectat publicul și unde ar duce reclama. Compară propunerile în raport cu brief-ul.

  3. Evaluează costurile și rezultatele

    Folosește măsurarea existentă a companiei și criteriile convenite. Păstrează clare ipotezele de atribuire și celelalte diferențe dintre campanii când compari rezultatele.

Completează brief-ul fiecărei campanii înainte de a alege o metodă sau de a aloca un buget.

Folosește aceste întrebări pentru fiecare campanie propusă. Notează alegerile reale în loc să etichetezi întreaga companie drept „contextuală” sau „comportamentală”. Folosește răspunsurile pentru a compara propuneri care deservesc aceeași sarcină a clientului sau pentru a explica de ce sarcinile diferite necesită abordări diferite.

Sarcina clientului: ce ar trebui să înțeleagă sau să facă persoana după ce vede reclama? Completează propoziția „Această campanie ajută pe cineva să ___.” Pentru comerciantul de echipamente pentru activități în aer liber, aceasta ar putea fi alegerea unui rucsac pentru o plimbare planificată. Păstrează sarcina suficient de precisă pentru a ghida conținutul.

Selectarea publicului: ce informații vor face o persoană eligibilă să vadă campania? Descrie în limbaj obișnuit contextul propus al paginii, căutarea actuală, activitatea anterioară sau locația. Verifică setările reale cu persoana care gestionează campania. Doar numele unei platforme nu răspunde acestei întrebări.

Promisiune și destinație: ce spune reclama și unde merge persoana apoi? Identifică pagina care îndeplinește acea promisiune. În exemplul comerciantului, o reclamă bazată pe ghid ar trebui să ducă la îndrumările relevante; o ofertă de produs are nevoie de detalii actuale despre produs și comandă.

Buget și decizie: cât poate cheltui această campanie, cine răspunde de decizie și ce ar determina echipa să o continue, schimbe sau oprească? Folosește costurile și obiectivele companiei. Nu transforma un procent al respondenților sondajului într-un procent recomandat al bugetului.

Evaluare: ce rezultate sunt deja măsurate, în ce perioadă și după ce reguli de atribuire? Notează diferențele importante dintre campanii înainte de a compara rezultatele. Folosește regulile existente de măsurare și atribuire ale companiei. Notează de unde provin valorile, pentru ca echipa să poată repeta evaluarea pe o bază consecventă.

Brief-ul finalizat ar trebui să simplifice următoarea discuție. Echipa poate vedea de ce există o campanie, cum îi este ales publicul, de ce conținut are nevoie și cum o va evalua compania. Acele decizii sunt mai utile decât alegerea unei metode doar fiindcă alt grup de companii o folosește.

Cum am calculat suprapunerea

Am analizat setul de date Eurostat isoc_cismt pentru perioada sondajului din 2024, cel mai recent an cu observații completate pentru indicatorii publicitari necesari în extrasul nostru. Sfera acoperă companii cu cel puțin 10 persoane ocupate, incluzând angajați și persoane care desfășoară activități independente, din industrii selectate de producție, construcții și alte industrii nefinanciare. Nu reprezintă fiecare industrie sau firme cu mai puțin de 10 persoane. Fișierele-sursă au fost preluate la 17 octombrie 2026.[1][4]

Folosim procentul publicat direct al întreprinderilor care folosesc reclame pe internet, PC_ENT_ADS. Fiecare calcul național corespunde țării, anului, sferei industriilor și dimensiunii companiei. Rezultatul principal pentru 18 țări folosește grupul de dimensiune de cel puțin 10 persoane. Nu împărțim valorile UE ale metodelor pentru toate întreprinderile la participarea generală la publicitate: indicatorii opționali au acoperiri diferite, astfel încât acel calcul ar schimba numitorul.[1][4]

Limita inferioară este adoptarea contextuală plus adoptarea comportamentală minus adoptarea oricăreia dintre cele 3 metode sau 0 dacă diferența este negativă. Împărțirea ei la adoptarea comportamentală dă minimul între companiile care fac publicitate comportamentală. Calculăm și limita superioară fezabilă și verificăm toate combinațiile posibile de apartenență. Reuniunea sursei include direcționarea geografică; nu include categoria separată „alte metode”.[2][5]

Austria, Belgia, Danemarca, Estonia, Franța, Croația, Italia, Luxemburg și Suedia nu au observațiile necesare despre metode în acest extras. Estimările contextuale și ale reuniunii pentru dimensiunea medie din Portugalia sunt și ele indisponibile și poartă un marcaj de fiabilitate scăzută. Estimările lipsă rămân indisponibile în tabele și fișiere descărcabile. Comparațiile naționale între companii mici și mari folosesc cele 18 țări cu estimări pentru ambele grupuri de dimensiune.[1]

Permitem fiecărei intrări, publicate cu 2 zecimale, să varieze cu 0,005 puncte procentuale. Rezultatul că minimul depășește 70 % în toate țările se păstrează după această verificare. Aceasta testează rotunjirea, nu incertitudinea de eșantionare a sondajului. Extrasul public nu furnizează datele la nivel de respondent sau informațiile comune de eșantionare necesare intervalelor de încredere pentru limitele calculate de noi. Țările nu sunt clasificate după semnificația statistică.

Analiza adaugă un calcul al suprapunerii la comparațiile existente Eurostat privind adoptarea metodelor de direcționare. Nu identifică exact ce companii folosesc ambele metode sau de ce. Constatarea privește metode folosite de aceeași companie, posibil în campanii diferite. Alegerea unei campanii eficiente necesită în continuare propriul brief, propriile costuri și rezultate.[3][5]

CSV-ul include procente publicate, limite calculate ale suprapunerii, verificări ale rotunjirii și marcaje ale sursei. Limitele nu sunt estimări exacte ale suprapunerii sau intervale de încredere. Câmpurile numerice folosesc punctul ca separator zecimal.

Surse și note

  1. Eurostat, Social media use by type, internet advertising and size class of enterprise (isoc_cismt), accesat la 17 octombrie 2026; set de date actualizat la 27 februarie 2026. Anul sondajului: 2024. Folosim PC_ENT_ADS, C10-S951_X_K, agregatul UE publicat și țările UE individuale. Indicatorii E_ADS_KW, E_ADS_TRK, E_ADS_LOC și E_ADS3 furnizează direcționarea contextuală, comportamentală, geografică și reuniunea lor. Fișierele-sursă fixate, calculele și marcajele de calitate se află în pachetul de analiză.
  2. Eurostat, European businesses statistics compilers’ manual for ICT usage and e-commerce in enterprises, ediția sondajului din 2024. Întrebările-model A8–A9 și definițiile transmiterii datelor de la paginile tipărite 138–140 disting publicitatea plătită pe internet și metodele sale de direcționare. E_ADS3 numără întreprinderile cu ADS_KW=1 sau ADS_TRK=1 sau ADS_LOC=1. Sunt indicatori da/nu la nivel de întreprindere.
  3. Eurostat, Internet advertising of businesses: statistics on usage of ads, date din aprilie 2025. Definește publicitatea contextuală ca incluzând conținutul paginii web și cuvintele-cheie ale căutării actuale, direcționarea comportamentală ca folosind navigarea anterioară sau profilurile și direcționarea geografică ca folosind locația. Raportează deja adoptarea după metodă, țară și dimensiunea companiei. Analiza noastră suplimentară calculează limite ale suprapunerii folosind reuniunea raportată.
  4. Eurostat, metadatele ICT usage in enterprises, secțiunile 3.3–3.6, 13 și 18.5. Populația acoperită include secțiunile C–J și L–N și grupa 95.1 din NACE Rev. 2. Dimensiunea numără angajați și persoane care desfășoară activități independente. Agregatele UE folosesc date naționale disponibile; estimările nefiabile sunt incluse, iar estimările naționale confidențiale sunt excluse. Acoperirea modulelor opționale poate diferi în funcție de indicator.
  5. Calculul suprapunerii: fie C, B și G procentele companiilor care fac publicitate pe internet și folosesc direcționare contextuală, comportamentală și geografică, iar U procentul celor care folosesc oricare dintre cele 3. Atunci max(0,C+B−U) ≤ suprapunerea contextuală și comportamentală ≤ min(C,B,C+B+G−U). Împarte la B și înmulțește cu 100 pentru a exprima limitele între companiile care fac publicitate comportamentală. Am verificat fezabilitatea în raport cu toate cele 7 combinații nevide posibile. Verificările rotunjirii permit fiecărei intrări publicate să varieze cu 0,005 puncte procentuale; acestea nu sunt intervale de încredere ale sondajului.
  6. Eurostat permite reutilizarea datelor sale statistice cu atribuire. Calculele, interpretarea și traducerile sunt realizate de Influence IQ. Eurostat nu este responsabil pentru aceste adaptări.

Calculele, interpretarea și traducerile sunt realizate de Influence IQ. Eurostat nu este responsabil pentru aceste adaptări.

Pune în practică brief-ul campaniei